Vindem prepelite ouatoare

Mai nou avem si prepelite ouatoare de vanzare. Cei interesati pot afla informatii suplimentare la numerele de telefon afisate.

Acesta este răsfăţatul nostru, "mascota" cum îi spunem uneori

             Această pasăre are o poveste aparte, în sensul că a rămas în viaţă printr-o conjunctură norocoasă. La împlinirea vârstei de 6 săptămâni de către primele noastre prepeliţe am scos la întâmplare din cuşcă masculii care erau în plus şi i-am băgat într-o cuşcă mai mică urmând ca să-i sacrificăm. Între timp "mascota" i-a bătut măr pe ceilalţi cocoşei, în sensul că i-a umplut de sânge la propriu. Din această cauză, am hotărât să închidem "agresorul" separat ca să nu-i omoare pe ceilalţi înainte de vreme. După câteva zile am sacrificat cocoşeii, mai puţin "mascota" care a rămas în viaţă, fiindu-ne milă sa-l sacrificăm, nici nu mai ştiu de ce, poate că ne era mai simpatic şi mai frumos decât ceilalţi. Ei bine, acesta este:

în acest moment, cânta!

aici e mândru de produsul speciei sale!

aici se odihnea un pic ...

vedeţi ? în final am ajuns prieteni buni !

Prepeliţe adulte, prima cuşcă

             La vârsta de 6 săptămâni prepeliţele ajung la maturitate si încep ouatul. Din acest moment concentraţia de masculi într-o cuşcă nu trebuie să fie mai mare de 1 la 3, adică la 3 prepeliţe nu trebuie să fie mai mult de un mascul. În poza de mai jos se poate vedea prima mea cuşcă cu prepeliţele ajunse la maturitate (prepeliţele fondatoare aşa cum imi place mie să le denumesc), dar şi o cuşcă mai mică care era pusă deasupra în care ţinem un mascul cu o poveste aparte, care printr-o anumită conjunctură a ajuns să trăiască singur în cuşcă, mascul caruia i-am dat numele de mascota după adevarata "şedinţa foto" la care a participat în vederea tipăririi unor pliante.

           După cum se vede, aveam deja ouă de la prepeliţe !

Puii de prepeliţă au ajuns în faza de tineret

            După cum se ştie, puii de prepeliţă în săptămâna a patra de viaţă întră în categoria "tineret". Ei bine puii mei în faza respectivă de tineret arătau cam aşa (vedeţi în poza de mai jos). Dacă ţin minte bine, după circa o săptămână puii au fost mutaţi într-o cuşcă de adulţi. Nu am mai menţionat faptul că în această perioadă m-am mai ocupat şi de construcţia de cuşti. Până atunci însă, ia uitaţi cum arătau puii noştri de prepeliţă la vârsta de 4 - 5 săptămâni !

               Mărişori nu? În acea perioadă cocoşeii se pregăteau de cântat, dacă nu cumva şi începuseră.

Aşa am început !

             După acea emisiune despre care v-am povestit anterior, doar la o zi, maxim două după, am şi sunat la o persoană care pusese anunţ pe site-ul local, pentru a cumpăra câţiva pui de prepeliţă. Am stabilit cu acea persoană să cumpăr puii de prepeliţă după câteva zile, timp în care urma să le pregătesc o cuşcă în care să-i cresc. Menţionez că la acea vreme nu ştiam absolut nimic despre prepeliţe şi despre modul lor de viaţă, în consecinţă, am trecut imediat la documentare. După trei sau patru zile în sfârşit am adus puişorii de prepeliţă acasă într-o cutie nu prea mare de carton. Imi amintesc că pe drum aceşti puişori s-au dovedit a fi destul de năzdrăvani, încercând să "zboare" din cutie, dar, spre bucuria mea nu au reuşit şi am reuşit să ajungem cu ei toţi acasă.

              Cum am ajuns cu ei acasă au început grijile: în ce să le punem mâncare?, în ce să le punem apă?, iar nu după multe zile, ce să facem ca să nu mai facă la unghiuţe biluţe? formate din propriile lor dejecţii amestecate cu furaj, care aveau să ne dea mare bătaie de cap.

Cum mi-a venit ideea să creştem prepeliţe?

              M-am hotărât să creştem prepeliţe, sau mă rog, să încercăm să facem acest lucru, în urma vizionării unui reportaj la televizor. Trebuie să menţionez că încă din copilărie îmi plac păsările, iar aceste păsări drăguţe, după cum văzusem eu în acea zi la televizor, pentru că nu văzusem niciodată o prepeliţă în realitate, corespundeau exact imaginii mele cu puii care-mi erau atât de dragi în copilărie.

               De la aceste gânduri şi considerente nu a mai fost decât un pas până la achiziţia primilor pui de prepeliţă, iar acum, după cum bine vedeţi, am ajuns să le fac chiar şi un blog numai despre ele. Cam aşa a început totul.