Această pasăre are o poveste aparte, în sensul că a rămas în viaţă printr-o conjunctură norocoasă. La împlinirea vârstei de 6 săptămâni de către primele noastre prepeliţe am scos la întâmplare din cuşcă masculii care erau în plus şi i-am băgat într-o cuşcă mai mică urmând ca să-i sacrificăm. Între timp "mascota" i-a bătut măr pe ceilalţi cocoşei, în sensul că i-a umplut de sânge la propriu. Din această cauză, am hotărât să închidem "agresorul" separat ca să nu-i omoare pe ceilalţi înainte de vreme. După câteva zile am sacrificat cocoşeii, mai puţin "mascota" care a rămas în viaţă, fiindu-ne milă sa-l sacrificăm, nici nu mai ştiu de ce, poate că ne era mai simpatic şi mai frumos decât ceilalţi. Ei bine, acesta este:
în acest moment, cânta!
aici e mândru de produsul speciei sale!
aici se odihnea un pic ...
vedeţi ? în final am ajuns prieteni buni !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu